atelierliterarieu

***

In Uncategorized on Iunie 9, 2011 at 1:19 pm

Voi sta în eul meu pe jumătate
Şi azi şi mâine şi la noapte,
Şi poate doar aşa vei căuta spre mine
Cu ochii tăi de lapte şi capşune;
Orbecăind în universu-mi sec şi plat
Ne-om regăsi sub cojile din pat…
Îmbrăţişaţi, dar fără să vedem că-n noi,
Piroane dănţuind sub sânii goi
Ne-or pune unul încălţat în altul.
(La dogma noastră s-ar crucii înaltul)
Şi pupăciţi de toată roua nopţii
Ne-ar răstignii cu vorbe de ţâţâna porţii.
Iar eu ramas în cruntă nevedere
Te las crucificată-n suc de mere,
Zbătându-ne treziţi de-o veşnicie;
Iubito, au murit poeţi la noi în vie!.
Deshumăţi calul pieptului tău crud
Şi hai să naştem antebraţe-n nud.
Te-aş astepta cum ţi-am promis, arhaic…
Dar teamă mi-e c-aş deveni un laic.

Horşa I.

Și totuși…

In Uncategorized on Mai 24, 2011 at 10:55 pm

Și totuși ești aproape dar atât de departe
și vântul îmi bate prin carnea-mi muribundă
și oasele-mi tremură,
șacali stau la pândă
să-mi sfâșie dorul pe care ți-l port.

Și totuși ești aproape dar atât de departe,
nici poftă de mâncare nu am,
n-am nici o poftă ci doar o sete,
care mă uscă și mă seacă-n zadar.

Și totuși ești aproape dar atât de departe
aș vrea să ajung până la tine,
să te mângâi pe creștet
să-ți sărut a ta frunte
să te întreb de-ți e rău sau ți-e bine.

Și totuși ești aproape dar atât de departe
kilometri împletesc în neștire,
cu gândul mă plimb, mănânc și adorm
cu gândul veșnic la tine.

Și totuși ești aproape, dar atât de departe…

Dicianu Nicolae

Infractorul

In Uncategorized on Mai 24, 2011 at 10:52 pm

Mă caută oamenii legii pentru că ți-am furat privirea…
cu sclipire cu tot.
E atât de gravă fapta mea…foarte gravă…cu cât inima ta suferă mai mult,
cu atât mai grea îmi va fi pedeapsa când voi prins…
cine știe când…
N-am lăsat nici o urmă…nu-s chiar atât de naiv, căci știu,
tu ai oameni la pândă și câini care latră…de departe-i aud…
Nu vă mai osteniți, mă căutați în zadar
n-am să ies la iveală,
nu mă predau.
Eu, privirea ta caldă, domoală, cu sclipirea ei, n-o să ți-o inapoiez.
Prefer a putrezi în temnița obscură, atunci când mâinile în cătușe îmi veți lega, căci știu, oriunde mă veți duce
privirea ta în suflet,
lumină veșnică-mi va da.

Dicianu Nicolae