Și totuși…

Și totuși ești aproape dar atât de departe
și vântul îmi bate prin carnea-mi muribundă
și oasele-mi tremură,
șacali stau la pândă
să-mi sfâșie dorul pe care ți-l port.

Și totuși ești aproape dar atât de departe,
nici poftă de mâncare nu am,
n-am nici o poftă ci doar o sete,
care mă uscă și mă seacă-n zadar.

Și totuși ești aproape dar atât de departe
aș vrea să ajung până la tine,
să te mângâi pe creștet
să-ți sărut a ta frunte
să te întreb de-ți e rău sau ți-e bine.

Și totuși ești aproape dar atât de departe
kilometri împletesc în neștire,
cu gândul mă plimb, mănânc și adorm
cu gândul veșnic la tine.

Și totuși ești aproape, dar atât de departe…

Dicianu Nicolae